E 3:49 am şi toată lumea căzuse deacord…

Pot să scriu doar noaptea, şi trebuie să fie târziu, foarte târziu… şi linişte. Aşa era şi atunci, târziu, şi s-a făcut aşa de târziu încât a devenit devreme. Eram noi, cu familiaritatea, râsetele cristaline, lejeritatea cu care mereu ne spunem totul, pulovărele oversize (pentru că se lasese în sfârşit umpic de răcoare) şi veşnicile…